La finalul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial aveau sã fie dezvãluite opiniei publice ororile sãvârșite de regimul nazist, prin programul lui Hitler de purificare rasialã și prin exterminarea evreilor din Europa ºi a altor minoritãþi.

Cele mai odioase crime au fost sãvârșite în fabricile morții de la Auschwitz-Birkenau, Chelmno, Belzec, Majdanek, Sobibor și Treblinka. Cea mai mare dintre acestea, cea de la Auschwitz-Birkenau, avea sã fie eliberatã la 27 ianuarie 1945.

27 ianuarie reprezintã, așadar, o zi în care ne aducem aminte de cei uciși fãrã nicio vinã. O zi a durerii celor morți și a celor rãmași în viațã, marcați pentru totdeauna de suferințele îndurate, dar și o zi a durerii generațiilor de astãzi, care nu pot înțelege cum de au fost posibile asemenea crime. Sã o transformãm într-o zi a speranței – aceea cã niciodatã omenirea nu va mai cunoaște asemenea orori.

În anul 2021, România a realizat Strategia naþionalã pentru prevenirea ºi combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizãrii ºi discursului instigator la urã, aferentã perioadei 2021 - 2023, precum ºi Planul de acþiune asociat.

Specialiștii guvernului lucreazã la un proces amplu de revizuire a programelor de educație pentru tânãra generație privind Holocaustul, precum și la actualizarea programelor de pregãtire pentru învãțãtorii, profesorii și instructorii care predau despre Holocaust. De asemenea, se intenționeazã și înfințarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România.

Suntem cu toții datori, la nivelul instituțiilor statului, precum și ca cetãțeni ai României, sã acționãm pentru ca ororile Holocaustului sã nu fie nicicând uitate și sã nu mai fie vreodatã posibile. Putem face asta prin mãsuri active și sistematice de prevenire, combatere și sancþionare a radicalizãrii ºi discursului instigator la urã, precum și ale oricãror forme de negare ºi distorsionare a Holocaustului, ale manifestãrilor antisemite și xenofobe ºi ale tuturor formelor de intoleranþã.

Dragi prieteni,

Dacã generația mea sau a dumneavoasrtã, cei care sunteți acum tineri, nu a comis asemenea orori, nu avem totuși dreptul de a închide ochii atunci când este vorba despre crime împotriva unor comunitãți, grupuri etnice sau împotriva oricãrui semen al nostru. Este nevoie de o asumare colectivã a vinei și a pãcatului pentru ca acestea sã nu fie uitate și sã nu se mai repete.

Când este vorba de crime, nu putem cântãri morții sau tragediile, nu sunt mai puțin vinovați cei care au ucis mai puțin și nici mult mai vinovați cei care au ucis mai mulți oameni fãrã apãrare. Asemenea vinovãții trebuie asumate colectiv, trebuie privite cu tragism și acționat cu hotãrâre împotriva oricãrei idei sau oricãrui gest care neagã, schimbã sensul sau îl mușamalizeazã.

Da, trebuie sã avem curajul sã ne asumãm cu demnitate erorile trecutului și pe cele ale prezentului pentru cã doar așa ne putem pãstra umanitatea și ne putem salva sufletul național.

Dacã vom fi prea blânzi cu asasinii din trecutul istoric nu vom face decât sã trezim monștrii care ne pot asasina viitorul. Dar nu ajunge sã ne fie rușine pentru unele fapte din trecut, rușinea este o emoție trecãtoare. Este nevoie de acțiune fermã, de educație și de atitudine. Împotriva unor fapte de sânge ale istoriei nu putem acționa cu arma, putem însã acționa cu ajutorul educației, trezirii conștiințelor și, mai ales, cu NEUITAREA.

Nu trebuie sã uitãm, nu avem dreptul sã facem asta, de aceea trebuie sã avem puterea de a separa miturile pozitive ale națiunii de mitologiile care ne pot împinge din nou pe cãrãri greșite, spre înfundãturile istoriei.

Hannah ARENDT spunea cã „cea mai mare parte a rãului din lume este comisã de oameni obișnuiți, este un rãu fãrã motiv, fãrã convingere, el nu vine dintr-o convingere diabolicã cuibãritã în inimã ci, pur și simplu, oameni obișnuiți renunțã la demnitatea umanã”.

De oamenii obișnuiți trebuie sã avem grijã, sã semãnãm educație, culturã și luminã în sufletele golite uneori de speranțã.

În aceste momente de amintire sãrut mâinile de cenușã ale copiilor, femeilor și bãrbaților fãrã apãrare uciși în Holocaust.

În numele Ministerului Apãrãrii Naționale și în nume personal, aduc un pios omagiu victimelor Holocaustului, în memoria cãrora aprindem, astãzi, candele ale neuitãrii.