Prin Decretul Președintelui României nr. 794, din 21 octombrie 2004, în temeiul articolului 100 al Constituției României, republicată, și al Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, generalul dr. Mihail Popescu a fost trecut în rezervă pe data de 25 octombrie 2004.
La aceeași dată, generalul locotenent dr. Eugen Bădălan a fost înaintat la gradul de general și a fost numit în funcția de șef al Statului Major General, în baza Decretului Președintelui României nr. 821, din 22 octombrie 2004, la propunerea ministrului apărării naționale, în conformitate cu Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
* * *
Cu acest prilej, generalul dr. Eugen Bădălan a susținut următorul discurs:
Domnule președinte al României, domnule prim-ministru, domnilor miniștri, onorată și onorantă asistență,
Momentul numirii unui ofițer la comanda Statului Major General al Armatei României și acordării celui mai înalt grad de general nu poate fi pentru acesta decât unul de mare bucurie și satisfacție, combinate cu grijile multiple ce i le ridică marile răspunderi ale acestei înalte demnități militare. Intensitatea sentimentelor mele este potențată și de faptul că acest moment aparține anului 2004, care, în opinia mea, este plin de semnificații pentru statul și poporul român, în particular pentru Armata României.
Acest an, pe care-l parcurgem sub semnul Marelui și Sfântului voievod Ștefan, este cel în care Statul Major General împlinește 145 de ani de existență, este cel de-al 60-lea de la eliberarea părții de vest a teritoriului național, este anul aderării țării noastre la NATO.
Trecutul eroic, prezentul cu victoriile și înfrângerile lui și viitorul pe care îl dorim și pentru care trebuie să lucrăm spre a-l face foarte bun, nu pot să nu ne marcheze în asemenea momente.
Armata României, așa cum am constatat pe timpul prezentării situației privind starea armatei de către domnul general Popescu, și-a făcut datoria și a avut o contribuție esențială la efortul de aderare a țării noastre la NATO, singura organizație politico-militară capabilă să ne asigure securitatea în viitorul previzibil.
Am intrat acum într-o nouă etapă de dezvoltare a reformei militare românești, ale cărei obiective prioritare le constituie integrarea structurilor noastre militare în cele ale Alianței, manifestarea noastră ca țară membră NATO cu drepturi și obligații depline și egale cu ale celorlalți aliați și participarea la realizarea structurilor militare ale Uniunii Europene.
Ne asumăm toate obiectivele stabilite pentru această etapă, pornind de la certitudinea că ele pot fi îndeplinite, chiar dacă pentru aceasta este nevoie de mari eforturi umane, financiare și materiale și de la convingerea că asigurarea continuității proceselor reformei ce se derulează astăzi în armată este singura cale de succes.
Vă asigur că voi face tot ce știu, ce pot și ce trebuie pentru creșterea ritmului și calității restructurării și modernizării armatei, pentru realizarea interoperabilității depline cu țărilor aliate și pentru generalizarea în armata noastră a standardelor NATO.
Când afirm că vom lucra pentru generalizarea aplicării standardelor NATO nu mă gândesc numai la cele organizaționale, tehnice sau acționale, ci și la cele morale și sociale.
Împreună cu echipele de lucru existente sau care se vor crea, vom încerca să ne manifestăm voința de a duce și menține Armata României în rândul armatelor moderne ale lumii, prin faptele pe care le vom săvârși zilnic cu profesionalismul pe care-l solicită această etapă. Ne vom îngriji ca armata să fie ceea ce trebuie, unul dintre instrumentele de putere ale statului român, prin care acesta să-și promoveze și protejeze interesele.
Vă rog să-mi permiteți, domnule președinte, să vă mulțumesc pentru faptul că, în baza prerogativelor ce vi le conferă Constituția și legile țării, alegând din grupul generalilor care îndeplinesc condițiile legale, m-ați desemnat pentru a îndeplini funcția de șef al Statului Major General.
Pentru această înaltă demnitate militară putea fi desemnat oricare alt general care îndeplinea condițiile legale. Nu spun acest lucru pentru a mima modestia. O fac în deplină cunoștință a nivelului profesional de excepție și profundelor calități umane ale celor care mi-au fost competitori.
Mulțumesc în aceeași măsură domnului prim ministru, domnului ministru al apărării și celorlalți membri ai Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru că m-au propus și susținut.
Aș dori de asemenea, în numele întregii armate, să mulțumesc domnului general Popescu și, în același timp, să-l felicit pentru modul în care a condus reforma conceptuală, structurală, acțională și în domeniul modernizării echipamentelor militare. Domnia sa se poate mândri că a comandat Armata Română în momentul aderării României la NATO.
Mulțumirile mele speciale se îndreaptă către personalul Forțelor Terestre, de la general la soldat, de la personalitățile recunoscute la mulții anonimi, pentru că lor le datorez bucuria acestui moment. Lor le fac o promisiune. Voi promova la Statul Major General spiritul de învingători pe care mi l-am însușit de la ei.
Jur că voi face tot ceea ce omenește este posibil pentru binele României, a poporului român și a Armatei sale. Așa să mă ajute Dumnezeu.
* * *
Generalul dr. Eugen Bădălan, noul șef al Statului Major General al Armatei României, s-a născut la 30 decembrie 1951, în localitatea Traian, din județul Brăila.
Studii:
· Școala militară de Ofițeri Activi de Infanterie „Nicoale Bălcescu”, 1973;
· Academia de Înalte Studii Militare, Secția Arme Întrunite, 1980;
· Curs postacademic pentru comandanți de regimente, 1985;
· Curs postacademic superior, 1993;
· Doctor în știință militară, 1998;
· Curs de perfecționare în cunoașterea limbii engleze, 1999;
· Colegiul Național de Apărare, 2000;
· Master Administrație Publică, 2003.
Funcții îndeplinite:
- 1973-1977, comandant de pluton și locțiitor comandant de companie la Regimentul 301 Mecanizat;
- 1977-1983, locțiitor comandant de batalion, comandant de batalion și ofițer 2 la Regimentul 301 Mecanizat;
- 1983-1989, șef de stat major și comandant al Regimentului 282 Mecanizat;
- 1989-1990, șef de stat major (prim-locțiitor al comandantului) la Divizia 11 Mecanizată;
- 1990-1994, șef de stat major și comandant al Diviziei 67 Mecanizată;
- 1994-1995, comandant al Corpului 8 Armată;
- 1995-1997, comandant al Armatei a 2-a;
- 1997-1998, prim-locțiitor al șefului Statului Major al Forțelor Terestre;
- 1998-1999, șef al Direcției Protecție și Siguranță Militară;
- 1999-2000, adjunct al șefului Statului Major General;
- 2000-25 octombrie 2004, șeful Statului Major al Forțelor Terestre.
Premii, distincții, decorații:
Ø Premii ale Revistei Gândirea Militară Românească în anii 2000, 2001 și 2003;
Ø Diploma de excelență a Academiei Oamenilor de Știință din România, 2001;
Ø Medalia „Meritul Militar” clasa a II-a, 1978, și clasa I, 1984;
Ø Ordinul „Meritul Militar” clasa a III-a, 1989, clasa a II-a, 1993, și clasa I, 1998;
Ø Ordinul Național „Serviciul Credincios” în gradul de Mare Cruce, 2000.
Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și al Fundației Colegiului Național de Apărare.
Limbi străine: engleză, bine; franceză, bine; rusă, satisfăcător.
Este căsătorit și are trei copii.
Biroul de Presa al M.Ap.N.