La 16 decembrie 1989, în Timișoara, începea lupta pentru libertate și democrație a românilor, dupã decenii de dictaturã comunistã.

„Azi în Timișoara, mâine în toatã Țara!”, scandau, profetic, tinerii timișoreni în aceastã primã zi a ceea ce avea sã devinã Revoluția Românã din 1989. Și, într-adevãr, scânteia apãrutã aici a aprins dragostea de libertate mai întâi în București și, apoi, în toatã România.

Din pãcate, prețul sfârșitului regimului totalitar românesc a fost greu, fiind plãtit cu sânge și suferințã, victime cãzând, deopotrivã, cetãțeni civili și tineri în uniformã.

La 31 de ani de la Revoluția din 1989, sunt încã rãni deschise, lacrimi neuscate, suferințe nealinate. În numele celor peste 1.000 de oameni cãzuți din sete de libertate, dintre care peste un sfert au fost militari și salariați civili din Ministerul Apãrãrii Naționale, avem datoria moralã de a aduce lumina în toate ungherele umbrite sau întunecate care mai existã în legãturã cu evenimentele de atunci.

Fiecare viațã pierdutã în vâltoarea evenimentelor de atunci este neprețuitã, de aceea, pentru a putea ierta, pentru a ne putea împãca noi înșine cu istoria noastrã, avem datoria de a cãuta adevãrul și de a-l prezenta așa cum a fost.

Este regretabil cã, la atâta vreme de la Revoluție, încã nu a fost dus la capãt acest demers. Trebuie sã ieșim din logica aruncãrii rãspunderii pe umerii altora. Fiecare instituție implicatã în evenimentele dintre 16 și 22 decembrie, dar și dupã acea datã, trebuie sã facã tot ce se poate pentru a clarifica deciziile luate în acele zile și, mai ales, sã ajute justiția în stabilirea responsabilitãților și consecințelor acestora.

În ceea ce privește Ministerul Apãrãrii Naționale, vã asigur cã am dispus asigurarea transparenței totale și cooperãrii necondiționate cu organele judiciare, în legãturã cu acțiunile întreprinse, în acele sãptãmâni, la Timișoara, București și în restul țãrii.

Nu putem judeca acțiunile de atunci, deciziile luate de conducerea comunistã a statului și de conducerea armatei de la acea vreme, dupã standardele democratice de astãzi, dar este evident cã este nevoie, mãcar acum, la atâta vreme de la acel Decembrie însângerat, ca fiecare responsabilitate sã fie stabilitã, fãrã echivoc, de instanțele de judecatã. Fiecare abuz trebuie dovedit și fiecare vinovat trebuie tras la rãspundere prin sentințele care vor fi date.

Este datoria noastrã, a generației actuale de lideri politici și comandanți militari, sã facem tot ce ține de noi pentru a face luminã cu privire la fiecare dintre acțiunile personalului MApN soldate, în decembrie 1989, cu pierderi de vieți sau în urma cãrora au fost rãniți oameni.

Dupã cum avem aceeași datorie de a contribui la stabilirea împrejurãrilor în care și-au pierdut viața cei aproximativ 275 de militari și salariați civili ai ministerului.

Pentru greșelile, erorile sau abuzurile sãvârșite de unii dintre angajații Ministerului Apãrãrii Naționale în desfãșurarea acelor evenimente, dincolo de rãspunderile care au fost sau vor fi stabilite de instanțele judecãtorești, este o datorie moralã ca noi, cei de acum, sã cerem iertare familiilor rãmase în suferințã în Decembrie 1989 și sã îi asigurãm pe toți cei de astãzi și, mai ales, pe cei care vin dupã noi, cã vom face tot ce se va putea pentru ca asemenea situații sã nu se mai repete vreodatã în istoria României.

Dumnezeu sã-i odihneascã în pace pe eroii Revoluției Române din decembrie 1989!

NICOLAE-IONEL CIUCÃ,
MINISTRUL APÃRÃRII NAȚIONALE