Ziua Eroilor este momentul în care poporul român onoreazã memoria eroilor cunoscuþi ºi necunoscuþi, cãzuþi în lupte de-a lungul istoriei, pentru libertatea naþiunii, pentru apãrarea ºi reîntregirea neamului. Nu întâmplãtor, românii își comemoreazã înaintașii jertfiți în mod eroic în aceeași zi cu prãznuirea zilei în care Domnul nostru Isus Hristos s-a înãlþat la Ceruri. Jertfa de Sine a Fiului Domnului, asumatã în numele întregii umanitãți, simbolizeazã sacrificiul eroilor noºtri care, urmând exemplul Mântuitorului, au pus mai presus de propria ființã datoria fațã de Țarã.
Într-o astfel de zi înțelegem cã eroii cãzuți în lupte au clãdit, cu sânge, cu suferințã, cu sacrificii, în numele unor idealuri mult mai mari decât propria lor viațã, istoria Țãrii noastre. Ei au murit în luptã pentru ca noi, cei de dupã ei, sã putem trãi în libertate.
Scriitorul britanic G.K. Chesterton spunea cã „adevãratul soldat se luptã nu pentru cã urãște ceea ce este în fața lui, ci pentru cã iubește ceea ce este în spatele lui”. Și, într-adevãr, eroii neamului nostru și-au dat viața în lupta cu tirania, în lupta cu nedreptatea, pentru ca România sã fie independentã, suveranã și pentru românii care rãmãseserã acasã și, mai ales, pentru ca cei care urmau sã se nascã, sã poatã trãi mândri și liberi. Fie cã este vorba despre ostașii cãzuți în Rãzboiul de Independențã, în cele douã rãzboaie mondiale sau, recent, îm misiunile din teatrele de operații din Balcanii de Vest, din Afganistan sau Irak, cei cãzuți au fãcut din trupul lor scut pentru apãrarea națiunii noastre. Ei sunt cei puțini cãrora noi, cei mulți, le datorãm enorm.
Lãsând în urma lor lecþia dãruirii de sine pentru idealul de a servi patria, eroii constituie modele demne de urmat pentru tinerele generaþii ºi pentru cele viitoare. Valorile ºi principiile care le-au cãlãuzit destinul ne rãmân ºi nouã ca repere de responsabilitate, pentru a lãsa urmaºilor noºtri o Românie dezvoltatã, o þarã demnã ºi pe deplin integratã în comunitatea statelor libere ºi democratice.
Anul acesta se împlinesc 145 de ani de la rãzboiul prin care România ºi-a dobândit independenþa de stat prin jertfa militarilor români care au luptat la Rahova, Griviþa sau Plevna, animaþi de dorinþa de a-ºi cinsti strãbunii eliberând Țara de sub dominația otomanã.
Armata românã are înscrise cu litere de aur numele eroilor sãi cãzuþi pe câmpurile de bãtãlie în Rãzboiul de Independenþã și în cele douã rãzboaie mondiale, în numele idealului naþional. Faptele lor stau astãzi încrustate în filele de epopee ale istoriei naþionale ºi universale.
Trebuie sã recunoaștem cã, într-o astfel de zi, orice am spune și orice am face ar fi prea puțin pentru a egala valoarea imensã a sacrificiului eroilor noștri. Dar avem datoria sã le mulțumim, nu doar astãzi, nu doar la ceremoniile oficiale, ci în fiecare zi, pentru țãrile pe care ni le-au lãsat moștenire.
Cinstirea memoriei eroilor cãzuþi la datorie, a prizonierilor ºi a victimelor conflagrațiilor care au încercat națiunea românã exprimã dorinþa noastrã de a împlini idealurile nobile pentru care ei au luptat.
Într-o astfel de zi suntem, de asemenea, cu gândul la militarii noºtri aflaþi departe de casã ºi de familiile lor, în misiuni externe sau pe teritoriul național, alãturi de aliaþii noºtri, reprezentând cu onoare ºi demnitate România. Le mulțumim pentru tot ceea ce reprezintã și pentru tot ceea ce fac și îi așteptãm cu drag acasã.
Dumnezeu sã-i odihneascã pe Eroii Națiunii și sã binecuvânteze România!
Hristos S-a Înãlþat!
MINISTRUL APÃRÃRII NAȚIONALE
Vasile DÎNCU
Biroul presã