Se împlinesc, astãzi, 174 de ani de când Guvernul provizoriu al Þãrii Româneºti stabilea, prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848, drept drapel flamura în culori – albastru, galben, roºu, pe care era înscrisã deviza revoluționarã “Libertate, Dreptate, Frãþie”.
Alegerea drapelului în aceste culori ca simbol național nu fusese întâmplãtoare. Cele trei culori au fost folosite de români, pe flamurile de luptã, ori în alte ocazii, cu mult înaintea veacului revoluționar. Tocmai de aceea, pandurii lui Tudor l-au folosit la 1821, iar la 1848, în vâltoarea revoluției care a cuprins aproape întreaga Europã, pașoptiștii români aflați la Paris se identificau vizual prin drapelul albastru, galben și roºu. Deși guvernul revoluționar provizoriu de la București nu avea sã supraviețuiascã pentru multã vreme, drapelul tricolor adoptat de acesta prin chiar primul sãu decret avea sã se impunã pentru totdeauna drept simbol al tuturor românilor, uniți în jurul sãu cu dragoste de þarã, mândrie, dorinþã de unitate ºi independenþã.
În anii care au urmat, tricolorul românesc a fost purtat spre redutele Plevnei, Griviței și Smârdanului de bravii luptãtori de la 1877-1878 de unde, încãrcați de glorie, au vestit lumii cã Þara Românilor este liberã și independentã.
„Steagul e tot de-odatã, trecutul, prezentul și viitorul Țãrii; întreaga istorie a României! Într-un cuvânt, steagul reprezintã toate datoriile și toate virtuțile militare care se cuprind în acele douã cuvinte sãpate pe vulturii români: Onoare și Patrie!”, spunea domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1863, la înmânarea primelor drapele de luptã unitãților militare ale Principatelor Unite.
Cuvinte profetice pentru cã, de atunci, drapelul de luptã tricolor a însoțit și însuflețit ostașii în marile momente din istoria militarã a poporului nostru – Rãzboaiele Balcanice, Rãzboiul de Reîntregire, care a fãcut posibilã înfãptuirea Marii Uniri, la 1918, campaniile celui de Al Doilea Rãzboi Mondial, Revoluþia din Decembrie 1989, precum și în misiunile din teatrele de operații, unde armata noastrã a acționat în ultimele decenii.
Militarii români au purtat întodeauna cu mândrie însemnele Drapelului național, vãzând în acesta, așa cum spunea tot Alexandru Ioan Cuza, întreaga națiune, Patria pentru care nu au ezitat sã se sacrifice. Tuturor eroilor cãzuți sub faldurile drapelului tricolor, știuți ori neștiuți, care își dorm somnul de veci în pãmânt românesc sau în alte colțuri ale lumii unde s-au purtat bãtãlii, le datorãm respect și veșnicã amintire.
Armata noastrã, care își croiește, cu impetuozitate, drum cãtre modernitate, reprezintã pavãza națiunii noastre. Încrederea românilor în puterea de sacrificiu a militarilor noștri a fost și va rãmâne întotdeauna un imbold pentru fiecare ostaș de a-și oțeli brațul și a-și desãvârși priceperea, astfel încât chemarea Țãrii sub Drapel sã îl gãseascã întotdeuna pregãtit sã își facã datoria, chiar cu prețul vieții.
În astfel de momente, în care securitatea țãrii, a regiunii, a continentului și a lumii întregi este amenințatã de provocãri fãrã precedent, transmit tuturor celor care își servesc Țara sub Drapel, în special militarilor aflați, astãzi, în misiuni, în țarã, ori peste hotare, precum și celor care se aflã în rezervã ori retragere, dar gata oricând sã-și facã datoria, gânduri bune, de recunoștințã și apreciere.
De Ziua Drapelului Național, care este o sãrbãtoare a noastrã, a tuturor, îi îndemn pe toți compatrioții noștri care simt și trãiesc românește, oriunde s-ar afla, sã arboreze cu mândrie tricolorul românesc!
Trãiascã România! La mulþi ani!
MINISTRUL APÃRÃRII NAȚIONALE,
VASILE DÎNCU
Biroul presã