Semnificația Zilei Naționale a României depãșește cu mult dimensiunile grandioase ale evenimentului istoric în sine. Fiecare dintre cei peste 100.000 de români aflați la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, pentru a proclama unirea Transilvaniei cu Regatul României, era conștient cã actul politic desãvârșea nu doar procesul început de basarabeni, la 9 aprilie și continuat de bucovineni, la 28 noiembrie, ci împlinea idealurile de unitate naționalã ale multor generații de români de dinaintea lor.
Prin fiecare cuvânt rostit de fruntașii transilvãneni la Alba Iulia, prin fiecare dintre uralele izbucnite din piepturile mulțimii adunate pe platoul Cetãții, prin fiecare slovã înscrisã în maiestuosul act al Proclamației, care consfințea, în baza principiilor autodeterminãrii naționale, unirea ultimei dintre cele trei provincii cu Țara-Mamã rãzbãteau de peste veacuri vocile tuturor celor care au luptat pentru unirea tuturor românilor în trupul aceleiași țãri, patrioți crescuți și trãiți având sãdit în inimi exemplul lui Mihai Viteazul, cel care vestea lumii la 1600 despre înscãunarea sa ca "Domn al Munteniei, Ardealului ºi a toatã țara Moldovei”.
Marea Unire s-a înfãptuit nu doar prin fructificarea contextului politic internațional, care a favorizat mișcãrile de eliberare naționalã și socialã, cât, mai ales, prin curajul, eroismul și jertfa de sânge a soldaților și ofițerilor români pe câmpurile de luptã ale Primului Rãzboi Mondial și al determinãrii manifestate de clasa politicã româneascã și a societãții românești din teritoriile strãine, vremelnic ocupate.
Armata românã a avut atunci, la fel ca în cele mai importante momente istorice ale țãrii, un rol determinant, a reprezentat un important factor de echilibru și coeziune naționalã în stabilirea și menținerea pe termen lung a deciziilor politice importante, și continuã sã fie, pentru societatea româneascã de astãzi, un reper moral și educațional de prim rang.
De aceea, nu doar în aceastã zi, ci în fiecare dintre zilele hãrãzite de Dumnezeu, se cuvine sã aducem un omagiu pios tuturor eroilor națiunii române, cãzuți la datorie în toate bãtãliile și în toate luptele purtate în numele țãrii noastre și pentru unitatea tuturor fraților de același sânge.
Actul de la 1 Decembrie 1918 rãmâne pentru națiunea românã, în ansamblul ei, simbolul unitãții, dezideratul care a înfruntat cu strãșnicie veacurile și care a vitalizat toate resursele națiunii române. Identitãții noastre naționale, întãrite prin hotãrârile adunãrilor plebiscitare ale anului 1918, din Basarabia, Bucovina și Transilvania, i se adaugã azi dimensiunea europeanã, integrarea euro-atlanticã fiind dovada recunoașterii României drept un actor responsabil și un factor de stabilitate regionalã, într-o perioadã dominatã de amenințãri la adresa securitãții Europei și de profunde transformãri geopolitice.
Din pãcate, dupã mai bine de șapte decenii de la încheierea celui de Al Doilea Rãzboi Mondial, Europa cunoaște din nou ororile unui conflict absurd și nedrept și devastator. Rãzboiul de agresiune declanșat în 24 februarie de Federația Rusã împotriva Ucrainei reprezintã o violare flagrantã și nepermisã a dreptului internațional. Condamnând în termenii cei mai fermi aceastã invazie, România susține, alãturi de NATO, de Uniunea Europeanã și de comunitatea internaționalã responsabilã, suveranitatea și integritatea teritorialã a Ucrainei, în granițele sale recunoscute internațional. Țara noastrã va continua sã ofere sprijin multidimensional Ucrainei, care include asistențã umanitarã, sprijin politic, diplomatic și economic și va acționa pentru consolidarea sprijinului UE pentru țara vecinã.
Rãzboiul din Ucraina a testat vigilența, coeziunea, solidaritatea și determinarea NATO de a-și respecta angajamentele de a asigura securitatea și integritatea spațiului euro-atlantic. Imediat dupã declanșarea invaziei ruse în Ucraina, NATO a activat cu promptitudine, pentru prima datã în istorie, planurile de apãrare, dislocând forțe și tehnicã de luptã pe teritoriul țãrilor aliate de pe flancul estic, inclusiv în România.
Sunt, la acest moment, dislocați în România, peste 5.000 de militari aliați – din Statele Unite – care au dislocat importante efective din cadrul legendarei Divizii 101 Aeropurtate, din Franța – care și-a asumat conducerea unui grup de luptã aliat, precum și din alte țãri aliate, militari care acționeazã cu vehicule de luptã și aeronave de ultimã generație, contribuind, în mod concret, alãturi de efectivele și tehnica de luptã ale armatei noastre la consolidarea capacitãții de apãrare în aceastã regiune. Aproape 200 dintre acești militari s-au constituit în detașamente de defilare și participã, la București, la Parada Militarã de la Arcul de Triumf, precum și la ceremoniile organizate la Alba Iulia și Miercurea Ciuc la cea mai importantã sãrbãtoare a noastrã, alãturi de camarazii de arme români.
Gândurile noastre se îndreaptã, cu recunoștințã și respect, cãtre militarii care sãrbãtoresc Ziua Naționalã a României în misiuni internaționale, reprezentând Țara cu mândrie, cinste și profesionalism. Vã doresc, fiecãruia dintre dumneavoastrã, cei care vã aflați departe de casã, dar cu inima acasã, sã vã bucurați de aceastã zi sfântã, sã izbândiți în tot ceea ce faceți și sã vã întoarceți, cu toții, sãnãtoși și cu sentimentul datoriei împlinite, la cei dragi dumneavoastrã.
Transmit, cu egalã prețuire, felicitãri ºi urãri de succes întregului personal al Armatei României, militarilor în rezervã sau în retragere ºi, în mod special, veteranilor de rãzboi și ai teatrelor de operații!
Doresc tuturor compatrioților noștri, oriunde s-ar afla, sã își trãiascã mândria și bucuria de a fi români în sãnãtate, prosperitate și pace, alãturi de cei dragi.
La mulți ani, România!
La mulți ani, români!
ANGEL TÎLVÃR,
MINISTRUL APÃRÃRII NAȚIONALE
Biroul presã