Ziua de 23 aprilie se aflã înscrisã în calendarul ostãºesc ca zi a Forþelor Terestre Române, categorie de forþe ale armatei al cãrei patron spiritual este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de Biruinþã.

Forþele Terestre este cea mai numeroasã componentã a armatei române, cuprinzând aproximativ 2/3 din efectivele acesteia.

Concomitent cu continuarea misiunilor de intervenþie în sprijinul populaþiei afectate de inundaþii, îndeosebi în judeþele Dolj ºi Brãila, vor avea loc, în perioada 23–30 aprilie, activitãþi dedicate Zilei Forþelor Terestre, atât în localitãþile în care sunt dislocate unitãþi ale acestei categorii de forþe, cât ºi în cadrul detaºamentelor aflate în misiuni în afara graniþelor þãrii.

* * *
Istoria Forþelor Terestre însumeazã, în paginile sale, faptele de arme ale luptãtorilor infanteriºti, artileriºti, vânãtori de munte, tanchiºti, rachetiºti ºi artileriºti antiaerieni, transmisioniºti, cercetaºi, geniºti, apãrãtori NBC ºi paraºutiºti.
Bazele constituirii ºi consacrãrii Forþelor Terestre Române moderne pot fi fixate, în timp, în cea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, ca urmare a procesului revoluþionar paºoptist, a Unirii de la 1859 ºi a înfãptuirii reformelor în domeniul militar sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Proclamatã de Parlamentul de la Bucureºti la 9 mai 1877, independenþa de stat a României a fost consolidatã prin efortul oºtirii române, implicit al Forþelor Terestre. România dispunea, la acea vreme, de patru divizii de infanterie, grupate în douã corpuri de armatã.
La începutul primului rãzboi mondial, armata de uscat avea în componenþã cinci corpuri de armatã, 15 divizii de infanterie, douã brigãzi de roºiori ºi cinci de cãlãraºi, 25 regimente de artilerie ºi douã de geniu (cu batalioane de pionieri ºi pontonieri), semibatalioane de cãi ferate, companii de telegrafie, secþii de aerostaþie, de automobile ºi de porumbei. Aceeaºi perioadã a marcat ºi apariþia distinctã a unitãþilor de armã - artilerie, cavalerie, geniu.
În anul 1940 a apãrut Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat, ale cãrui atribuþii vizau instrucþia cadrelor ºi a trupei, asigurarea materialã, disciplina ºi controlul comandamentelor, unitãþilor ºi formaþiunilor de uscat ale armatei.
În luptele purtate în ultima parte a anului 1944 în nord-vestul þãrii, în Ungaria, Cehoslovacia ºi Austria, România a mai folosit, pe lângã cele douã comandamente de armatã, patru corpuri de armatã, corpurile de munte, cavalerie ºi motomecanizat ºi alte structuri luptãtoare aparþinând celorlalte arme, inclusiv instituþii de învãþãmânt. În Cehoslovacia au luptat un corp de armatã, o divizie de infanterie ºi douã de cavalerie, iar în Austria un regiment de care de luptã.
Reorganizarea Armatei Române din anul 1947 a vizat ºi Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat, atribuþiile acestuia fiind preluate de cele patru regiuni militare înfiinþate cu acest prilej de comandamentele de armatã ºi de direcþiile subordonate nemijlocit Marelui Stat Major: Comandamentul Infanteriei, Comandamentul Cavaleriei, Comandamentul Geniului, Direcþia Înzestrãrii Auto ºi Blindate. În septembrie 1956 a luat fiinþã Direcþia Tancuri ºi Auto, care din 1960 se va numi Comandamentul Trupelor de Tancuri ºi Auto. În anul 1969 se constituie Comandamentul Infanteriei ºi Tancurilor.
În contextul schimbãrilor survenite în România dupã decembrie 1989, la 1 august 1990 Comandamentul Infanteriei ºi Tancurilor se reorganizeazã în Comandamentul Trupelor de Uscat, în compunerea acestuia intrând Direcþia Tehnicã de Tancuri ºi Auto, Inspectoratul General al Infanteriei ºi Vânãtorilor de Munte, Inspectoratul General al Blindatelor, Inspectoratul General al Artileriei, Inspectoratul General al Geniului, Inspectoratul General al Protecþiei Antichimice, Inspectoratul General al Apãrãrii Antiaeriene a Trupelor de Uscat.
Necesitãþile operaþionale au determinat, în 1993, transformarea Comandamentului Trupelor de Uscat în Statul Major al Trupelor de Uscat, având în compunere armate de arme întrunite, instituþii de învãþãmânt ºi formaþiuni de diferite arme subordonate direct. Un deceniu mai târziu, Statul Major al Trupelor de Uscat îºi modificã denumirea în Statul Major al Forþelor Terestre.
Dupã ce România a devenit stat membru „de facto” al Alianþei Nord-Atlantice, Forþele Terestre au continuat sã se constituie într-o componentã importantã a securitãþii þãrii noastre.
Cea mai mare parte dintre cei aproximativ aproximativ 1.700 de militari aflaþi în misiuni sub egida ONU ºi în teatrele de operaþii din Balcani, Irak ºi Afganistan, provin din unitãþi aparþinând Forþelor Terestre Române.
Prin aplicarea noii strategii de transformare a armatei, Forþele Terestre Române vor deveni un organism militar modern, cu o capacitate operaþionalã similarã forþelor terestre din armatele celorlalte þãri membre NATO, flexibile, suple ºi dinamice, apte sã dea o ripostã eficace oricãrei agresiuni armate la adresa securitãþii României ºi sã-ºi îndeplineascã cu profesionalism misiunile ce le revin conform obligaþiilor asumate.

Informaþii suplimentare despre manifestãrile prilejuite de Ziua Forþelor Terestre pot fi obþinute de la Compartimentul de Relaþii Publice al Statului Major al Forþelor Terestre, telefon 021- 313.72.46, precum ºi de la ofiþerii de relaþii publice ai unitãþilor din teritoriu.

Compartimentul Relatii Publice
al S.M.F.T.